Sinucideri la Universitati de succes

Sinucideri la Universitati de succes

Pe data de 20 mai, Karen Arkin statea in camera de asteptare a dormitorului fiului sau, student la Universitatea Northwestern. Cu o zi inainte, la primele ore ale diminetii, Jason Arkin a intrat intr-o criza in urma unei supradoze de medicamente. A fost dus la spitalul local, unde a decedat in acea dupa amiaza. Acum, cum Arkin statea chiar in camera in care fiul sau s-a sinucis cu cateva ore mai devreme, a fost rugata de un administrator al universitatii sa ascunda ceea ce s-a intamplat.(citand legea federala si politica universitatii, Northwestern a refuzat sa comenteze cazul Arkin)

Administratorul, dupa cum isi aminteste d-na Arkin, a spus: “asa cum stiu toti studentii de aici, fiul dumneavoastra a suferit o criza> Asfel ei pot sa creada ca a murit din motive de sanatate.” Eu am spus: “Nu sunt de acord. Studentii vor afla, intr-un fel sau altul, ca el s-a sinucis. Ei merita sa stie adevarul.”

fete

Centrul National de Statisca al Educatiei estimeaza ca peste 20 de milioane de studenti se vor inscrie in aceasta toamna in facultatile si universitatile din Statele Unite. Uninea Nationala pentru Bolile Mentale spune ca 1 din 4 tineri cu varste intre 18 si 24 de ani – varsta de inscriere in facultate – sufera de o boala mentala.Aceste simptome de boala tind apara la pubertate, iar acesti studenti pot veni cu o boala inca nediagnosticata.

Ganditi-va un moment ce inseamna inscrierea la facultate pentru un tanar de 18 ani. Esti brusc dezradacinat din reteaua sociala in care ai crescut comfortabil. Ai dintr-o data o mare libertate cu care nu prea stii ce sa faci. Esti impins intr-un mediu nou-nout sub o mare presiune, unde stresul de a-ti face noi prieteni si de a face fata provocarilor academice sunt amestecate intr-un mod inflamabil. Foarte multe lucruri noi sunt dificile.

Aceasta poate conduce la tot felul de povesti tragice, cum a fost si cazul de la Universitatea Pennsylvania, unde tanara Madison Holleran, care era dupa parerea tuturor,inteligenta si de succes, s-a sinucin in ianuarie anul trecut.

DSM-5, considerata biblia psihiatriei,spune ca tulburarile mentale “sunt de obicei asociate cu probleme semnificative de ordin social, ocupational sau alte activitati”. Este exact ceea ce inseamna facultatea pentru foarte multi studenti. E oare de mirare ca atat de multi tineri se lupta cu bolile mentale si mult prea multi recurg la sinucidere?

Intrebarea nu ar trebui sa fie de ce atat de multi tineri americani se lupta cu bolile nervoase ci de ce facultatile nu incearca mai mult sa-i ajute?

Programele de sanatate mentala ale facultatilor sunt adesea de vina din cauza multor dezavantaje: timpul absurd de steptare pentru intalnirea cu consilier scolar, disponibilitatea unei sedinte gratuite de consiliere, fortarea la un concediu medical impotriva voinei studentulu si dificultatea unui student diagnosticat cu o boala mentala de a se reinscrie.

In acelasi timp beneficiile unei diplome de facultate sunt intotdeauna mari. Cu o economie ce-si revine greu, instruirea intr-o forma de invatamant superioara este obligatorie pentru avansarea ei. Facultatile par acum si mai necesare dar si mai periculoase decat au fost vreodata. Deci cum vor putea coopera?

Nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare. Sunt mai multi factori pentru ca scoala sa creeze un program de sanatate mentala de succes:o strategie inteligenta, optiuni de asistenta medicala accesibile financiar si o grija deosebita a campusurilor legata vis-a vis de sanatatea mentala.

Sunt doua cai majore pentru asigurarea unui program de sanatate mentala: preventia si tratamentul. Dar separarea celor doua este mai usor de zis decat de facut. Insa Fundatia Jed, o organizatie preocupata de promovarea sanatatii mentale in randul studentilor a schitat un proiect pentru sanatatea mentala din universitati ca parte a “Jed and Clinton Health Matters Campus”.